V-ati intrebat vreodata ce se intampla cu gingia la marginea dinspre dinte? Cum sta ea „lipita” in acea zona? Sa va povestesc eu.
Pe o portiune de vreo 2-3 mm gingia nu sta „lipita”pur si simplu de dinte, ci formeaza un fel de „buzunaras”. Inchipuiti-va un guler sau un fular care imbraca dintele de jur-imprejurul bazei coroanei dentare, ramanand in aceasta pozitie printr-un efect de ventuza. In acest „buzunaras” mancarea intra oricat ne-am impotrivi noi. Printr-un proces normal de fermentatie si putrefactie apar bacteriile. Daca de dimineata pana seara, sau poate mai multe zile la rand, nu ne-am spalat pe dinti, observam, trecand limba peste ei, ca sunt mai incarcati. Poate ati avut curiozitatea si ati dat cu unghiuta peste ei. Ati vazut ca ati raclat o substanta moale, alb-galbuie.

Aceasta este placa bacteriana. Ea se formeaza rapid, imbracand dintele in cateva ore. Ca matasea broastei. Daca ne spalam constinciosi pe dinti, suntem foarte incantati de senzatia de luciu si prospetime pe care o obtinem si ne inchipuim ca am castigat batalia cu bacteriile.

Marea problema este ca din „buzunaras” nu am reusit sa indepartam nimic, efectul de ventuza fiind prea puternic. Sa nu credeti ca exista vreo intelegere intre medicii dentisti si producatorii de periute de dinti, dar chiar nu puteti dumneavoastra, acasa, sa intrati circular in jurul dintelui in acest „buzunaras” fara sa va raniti gingia.

Placa peste placa acumulata in aceasta zona, plus mineralele din saliva si din alimentele pe care le consumam, se depun si reusesc sa calcifice placa bacteriana, transformand-o in acea piatra de pe dinti sau tartru dentar, cum este numita corect. Uitandu-va la imagine, va rog sa observati un lucru: tartrul vizibil deasupra gingiei pare un fel de „guleras” sau „esarfa” subtire, in timp ce tartrul subgingival este de 3-4 ori mai cantitativ. Ceea ce vreau sa intelegeti este continuitatea, faptul ca tartrul nu este doar ce vedeti dumneavoastra deasupra gingiei, ci inca cel putin 2-3 mm in „buzunaras” si poate chiar mai mult, daca a fost afectat si osul.

Cuvantul „piatra” sugereaza ceva inert, lipsit de viata, in timp ce tartrul este viu. Asa cum coralul este cel mai mare organism viu de pe planeta, tot astfel si tartrul este viu, fiind o increngatura de colonii de mii de bacterii. Fiind viu, tartrul trebuie sa se hraneasca cu ceva. Si ce surpriza!

Are foarte la indemana osul de dedesubt – foarte gustos. Daca urmariti cu atentie imaginea, veti observa ca un os normal se gaseste la un anumit nivel, in timp ce un os afectat se tot retrage. Sunt pacienti care se prezinta uneori la medicul dentist cu os aproape inexistent. Dintele, nemaiavand suport, incepe sa se miste si, la un moment dat, poate chiar sa cada singur de pe arcada. Dintele nu sta in os pur si simplu. Exista un fel de „hamac” reprezentat de mii de ligamente care, microscopic vorbind, fac legatura intre dinte si os. Ligamentele provin din tesutul moale reprezentat de gingie. Atunci cand osul se retrage, este logic ca va trage dupa el si ligamentele, deci implicit si gingia, dezgolind radacina care, astfel, va fi mult mai usor atacata de bacterii ce vor produce astfel mult mai usor tartru si chiar asa-numitele carii de colet.

Ceea ce v-am povestit poarta denumirea de boala parodontala sau „parodontoza” cum o stiti in limbaj comun. Boala parodontala este o boala a secolului, a mileniumului – luati-o cum vreti. Ideea este ca o are toata lumea. Si eu, si dumneavoastra, si prietenii, si rudele dumneavoastra.

Numai ca fiecare dintre noi are un anumit grad de avansare sau de agresivitate a bolii. Exista, bineinteles, si o anumita componenta genetica a bolii, unii dintre noi fiind mai predispusi sa avem o afectiune parodontala mai agresiva.

Nu este vorba de faptul ca traim noi in Romania si nu a ajuns inca tratamentul fantastic la noi, dar pe plan mondial nu s-a inventat inca o crema, o injectie, un antibiotic pe care sa-l iau si gata, sa scap de „parodontoza”. Bineinteles ca se practica interventii chirurgicale complicate prin care se incearca sa se recastige osul pierdut. Asa cum exista transplanturile de organe, si in acest caz se va putea face o interventie chirurgicala, numita aditie de os. Aditia este o interventie costisitoare, iar rezultatul nu va fi niciodata refacerea completa si perfecta a osului pierdut, recidiva fiind frecventa deoarece gura nu este un mediu steril, bacteriile putand recoloniza zonele tratate. Totusi, aceste interventii sunt salvatoare in anumite cazuri, cand persoane tinere, de exemplu, risca sa ramana fara dinti mult prea devreme. Exista si tratamente – paste de dinti, creme, geluri, ape de gura, injectii cu vitamine – care pot ajuta, dar in niciun caz nu elimina boala parodontala.

Este ceva cu care trebuie sa invatam sa convietuim. Acest lucru este posibil prin vizita periodica la medicul dentist si realizarea profilaxiei la fiecare 6 luni. Boala parodontala nu poate fi vindecata, dar poate fi controlata prin simplul detartraj cu ultrasunete si air-flow sau prophy-jet.

Detartrajul cu ultrasunete presupune curatarea pungii parodontale cu o ansa speciala care vibreaza si dizloca tartrul din „buzunaras”. Aceasta metoda trebuie obligatoriu copletata cu o manopera complementara (air-flow sau prophy-jet), care consta intr-o perdea de apa, aer sub presiune, bicarbonat de sodiu si substante antiseptice, care va lustrui dintele patrunzand profund in punga parodontala si indepartand si cele mai mici urme de tartru si placa bacteriana. Air-flow-ul curata impecabil si toate zonele retentive unde se aduna placa bacteriana, cum ar fi coroanele si puntile dentare, implanturile.

Nu este o „gaselnita” a medicilor dentisti care vor sa va incarce nota de plata, spunandu-va ca nu stiti sa va spalati pe dinti atunci cand va cheama la controalele periodice. Dar s-a demonstrat ca exista un ritm normal de formare periodica a tartrului la 6 luni. Poate va veti uita in oglinda la 6 luni si veti spune „dintii mei sunt curati; nu am nevoie de detartraj si air-flow inca”. Total gresit! De ce sa asteptam sa vedem acel guleras de tartru? Pentru ca atunci cand il vedem el deja a mai mancat putin din os. Sau poate mai mult…

Este mai bine sa prevenim decat sa tratam. In articolul viitor va voi povesti cu lux de amanunte ce sa faceti, concret, dumneavoastra acasa pentru a intarzia cat mai mult formarea tartrului si a placii bacteriene.
Tot atunci va voi dezvalui secretul unei respiratii proaspete. Pe curand!

Dr. Adriana Carpiuc-Miron,
Medic dentist coordonator Migali Dental Clinic