Dintii de lapte se pierd, in mod normal intre 6 si 12 ani, respectand sau nu, un tipar de exfoliere. Exista anumite situatii care perturba procesul natural de inlocuire a dintilor deciduali/temporari si duc la inlocuirea acestora mult mai repede. Accelerearea procesului poate duce la probleme de dezvoltare a dintilor definitivi/permanenti, dar si la probleme de dezvoltare generale.
Cauzele cele mai frecvente de pierdere a dintilor sunt:
Traumatismele. Accidentele ce au loc in timpul jocului sau diverselor sporturi practicate pot duce la expulzia dintelui de lapte sau la necesitatea extractiei lui, daca acesta este afectat iremediabil.   In cazul unui traumatism puternic, dintele definitiv, care adesea se dezvolta sub radacina dintelui de lapte, poate suferi modificari iremediabile. Cele mai frecvente sunt: de la mici pete opace de culoare alba, pana la hipomineralizare si oprirea dintelui din dezvoltare.

Carii multiple. Daca un dinte de lapte prezinta o carie profunda, se poate ajunge la extractia lui, datorita riscului de afectare a dintelui permanent, ca urmare a diseminarii infectiei. Unul din motivele pentru care dintii de lapte sunt mai vulnerabili este reprezentat de structura acestuia, mineralizarea smaltului fiind mai redusa, comparativ cu a dintilor permanenti. Un alt motiv ar fi frecventa cu care un copil consuma alimente indulcite. Consumul ridicat de bauturi si alimente incarcate cu zahar duc la aparitia cariilor, indiferent de tipul dentitiei persoanei.
Cariile rampante. Cunoscute si sub denumirea de carii de biberon, aceste carii duc la distructia aproape catastrofica a dintilor de lapte, inca din primii ani de viata. Acestea se dezvolta in situatia in care parintii folosesc bauturi indulcite, sau suzete inmuiate in miere/sirop pentru adormirea bebelusului.

Probleme uzuale care apar in momentul pierderii precoce a dintilor de lapte

• 1. Dintii vecini spatiului edentat au tendinta de a migra pentru a inchide spatiul creat, ducand la reducerea spatiului pentru dintele definitiv
• 2. Reducerea lungimii arcadelor dentare, ca si consecinta a migrarii dintilor restanti
• 3. Intarzierea sau accelerarea eruptiei dintilor permanenti
• 4. Migrarea liniei inter-incisive spre partea edentata
• 5. Supra-eruptia dintilor antagonisti spatiului edentat
• 6. Dezvoltarea de obiceiuri anormale, precum interpozitionarea limbii, care accentueaza viitoarele anomalii
• 7. Perturbarea procesului de alimentatie
• 8. Probleme estetice si emotionale

Pentru a preveni aceste probleme sunt necesare controale periodice la medicul dentist, incepand cu varsta de 1 an. In felul acesta pot fi tratate cariile intr-un stadiu incipient, fiind evitate tratamentele complexe precum tratamente pe canal sau extractii. In situatia in care pierderea dentara este inevitabila, se recomanda mentinerea spatiului cu ajutorul unor mici dispozitive de metal sau plastic. Ele au rolul de a tine pe loc dintii restanti pana la momentul eruptiei dintelui succesional. Decizia necesitatii purtarii unui astfel de aparat se ia de catre medicul dentist alaturi de medicul ortodont.